Au trecut aproape doi ani de cînd nu mai locuiesc în București. N-am fugit prea mult, m-am așezat undeva aproape de granița nordică a orașului, într-un cartier nou, gîndit de niște germani. Am pădurea la doar cîteva minute de mers pe jos, la fel și lacul. E bine. Am propria mea curte, cu gazon, multe flori, fructe și legume. Chiar acum cînd scriu sunt afară, pe terasă, înconjurat de o ceață ușoară, rouă pe iarbă și căpșuni în pîrg (sub un minisolar construit de mine). Tocmai mi-am lăsat copilul la grădiniță, iar ultimul lucru, înainte de la revedere, pe care m… citeste mai mult