La auzul vestii ca plec pentru cateva zile in Dolomiti, niste cunoscuti nu s-au sfiit sa isi exprime incantarea, in cel mai romanesc stil posibil – ce dreacu faci bah la munte, vara? Mergi si tu la mare, ca acolo e distractia. Mi-am vazut de ale mele, am plecat, m-am simtit extraordinar si m-am intors. Acelasi grup vesel – bah, da’ n-arata rau deloc, iar lacurile alea sunt fantastice. Ne-am obisnuit sa catalogam uneori locuri, oameni, comportamente, dupa niste sabloane. Si nu e cel mai indicat lucru cu putinta. In fine, sa trecem la povesti. Prima data cand am mers vara prin