E de mirare cum măiastra noapte, Când lunecă din cer mâncând lumină, Știe a naște vise doar din șoapte, Pictând o melodie în surdină. Ia de la soare cu-mprumut un colț de cer, Scrie cu stele-o constelație nouă, Ascunde luna-n umbre cu mister Și plânge picurând stropi moi de rouă. Din nori își face tainică…