Iată că ne aflăm iar la final de drum. Un final de drum care se deschide spre Eschata, cele din urmă, spre marele final-început, Marea Sărbătoare, Marea Nuntă a Mielului.
Disciplina sărbătoririi? Cum adică? Să ne ceară cineva să sărbătorim? Să ne ceară cineva să ne distrăm, să ne odihnim? Mai ales noi, românii, vorba lui Creangă, sîntem puși pe sărbători, de-ar fi toate zilele de sărbătoare și nici atunci nu ne-ar fi cu supărare.
De ce ar fi sărbătoarea o disciplină?
sursa https://whatthebiblesaysdoctrine.files.wordpress.com
Precum toate lucrurile dumnezeieșt

