Din îndepărtata Telegă, Din acest colț atît de macondian încît pînă și copacii încă mai sînt înfloriți, De sub povara crengilor de măr și păr albe precum barba lui Dumnezeu, De aici de unde pînă și dinozaurii încă mai supraviețuiesc, sub formă de mierle și ciocănitori și grauri și pițigoi, De aici din această cacofonie îngerească de concert de păsăret, De aici unde pînă și florile cîntă pe crengi cu glas mare aducînd laudă creației și primăverii, Din acest rai aproape perfect, căci nimic nu este pe lumea asta perfect, Privind cum fetele mele alea