Am părăsit catolicismul în 1965, şi am fost un ateu mulţumit timp de 25 de ani. Am păstrat elementele romane ale romano-catolicismului – un fel de filosofie stoică, virtutea este propria sa recompensă, conducând la o viaţă decentă şi onorabilă, fără teama de iad şi fără vreo speranţă a vreunui paradis. Asta mi-a fost de ajuns până când am devenit mamă, şi am început să cântaresc toate acele decizii cu privire la ceea ce am vrut şi vreau ca fiul meu să iubească şi să valorizeze, şi ceea ce am vrut să evite. Mi-am dat seama că acel cadru moral şi etic pe car
