Înainte vreme, preț de vreo 13 ani, așa, cât timp am fost fumător cu patalama, n-am frecventat barurile pentru că acolo se putea fuma: nu le frecventam pur și simplu pentru că nu eram în largul meu acolo. Niciodată n-am simțit că, fumând, fac parte dintr-o tabără anume și, prin urmare, nu mă consideram în niciun fel privilegiat că pot intra în locuri unde domnea ceața tabagică fără ca aceasta să-mi provoace urticarie. Nici după ce m-am lepădat de viciu, de patru ani buni (cu adevărat buni!), n-am strâmbat din nas atunci când trebuia să împart un loc cu mai mulț
