Draga mea mamă, tu care mi-ai încheiat primii nasturi, la rochița mea roșie de dantelă, de regină, pentru că eu nu eram prințesă în ochii tăi. Tu aia care m-ai învățat că nu e frumos să îmi arunc hainele mototol pe jos, dar tot o fac atunci când nimeni nu se uită.
Tu aia care mă sună îngrijorată în fiecare zi și ai avut răbdare să îmi răspunzi de fiecare dată când te-am întrebat, în mod obsesiv, “dar de ce?”.
Tu, care m-ai învățat că nu e frumos să îmi bag fața în tortul de ziua mea și să scot limba la băieții de pe stradă.
Tu, cea căr
