Azi e una din acele rare zile in care Marius nu e acasa. E plecat la bunici. Nu reusesc sa profit de dupa-amiaza de azi pentru a face ceva cu sens si cu creierul prajit dupa niste escalari la munca, stau si vegetez in fata ecranului. Din tab in tab, ajung pe Google Photos, doar ca sa imi amintesc ca nici pe acolo nu am mai facut ordine de ceva vreme. S-au strans cateva poze din mini-vacanta de Pasti, asa ca deschid blogul si ma apuc sa testez. Cuvintele curg fluent, fara pretentii de scriitor, fara efort metodic, le las sa se aseze asa cum vin. Nu traiesc din asta, nu imi castig painea din scris. Ceea ce pun in cuvinte e tot pentru mine, pentru noi cei de peste 5-10-20 de ani. Simteam de ceva vreme ca trebuie sa scot blogul de la iernat, dar adevarul e ca trebuia cumva sa imi creez si cont…