În viața timpurie distincția între lumea internă și cea externă nu se face pe baza realității obiective, ci pe baza experiențelor subiective de plăcere și neplăcere.
Astfel, în timp ce sânul mamei sau fața, mâinile, părul pot fi tratate (sau maltratate) de copil ca părți ale propriei sale organizări, foamea lui, oboseala lui, neplăcerile lui sunt grija ei, la fel de mult cât sunt și grija lui însuși. Deși viața copilului mic va fi în întregime dominată, de-a lungul copilăriei timpurii, de nevoi corporale, impulsuri corporale și derivatele acestora, cantitățil
