De multe ori mă gândesc la asemănările dintre teatru şi psihologie. Ambele sunt, în felul lor, situate la graniţa dintre domenii ale căror caracteristici sunt, parcă, mai uşor de stabilit. Cu alte cuvinte, obiectivitatea psihologiei şi teatrului este un fel de mit, ceva proteic, schimbându-se de fiecare dată când o altă privire critică încearcă să le …
