Era decembrie. Și era tare, tare târziu. Emoţia mea se ridica însă pînă la cer. Intâlnirea mea cu sute de personalităţi pe scena Teatrul Național, în ceea ce urma să fie Superlativele VIP, avea o singură hibă: nu aveam costum! Iar Bucureștiul şic nu îmi dăduse nicio variantă fezabilă.
Atunci, m-am întors la origini. La primul meu costum frumos, pe care îl purtasem la balul de absolvire a liceului, când ai mei mă duseseră într-o clădire cu multe etaje din centru şi o doamnă superbă mă îmbrăcase din priviri. Și din stofă de bună calitate. Am sunat la mama Zin
Stiripesurse.ro
De ce îngăduie Dumnezeu uitarea Zinei Dumitrescu?
Articole similare
Articolul precedent![]( "3 din 4 români se tratează de anumite afecțiuni medicale fără a consulta un medic. Algocalminul, oxacilina și amoxicilina se vând fără rețetă, ca bomboanele!")
Articolul următor![]( "Sălaj Velo Tur")