Nu demult, o rudă mi-a spus că a muncit atât de intens în curte încât „a vomitat, la propriu”. Nu mi-a spus asta ca o informație despre sănătate sau ca un avertisment împotriva suprasolicitării. Era, ciudat, o laudă.
Cunoaștem genul acesta de situație. Elon Musk a afirmat odată că „nimeni n-a schimbat lumea lucrând 40 de ore pe săptămână”, aparent fără să observe că oameni de la Arhimede până la laureatul Nobel Alexander Fleming s-au descurcat foarte bine cu un program normal.
Dacă Musk a transformat supramunca într-un spectacol public (spunea chiar că dormea pe podeaua fabricii Tesla), biografiile fondatorului Microsoft, Bill Gates, ne oferiseră deja un prototip. Gates se întindea sub terminalul său ca un Buddha laic, așteptând nu iluminarea, ci codul executabil.
