„1. De astăzi, lumea politica va fi încărcată de un tragism pe care nu l-a avut până acum. Ne-am confruntat cu fanatism, cu populism, cu naționalism, chiar și cu dramatism, cu tot felul de “isme”, dar este prima oară când în viața politică românească de după 1990 simțim tragismul.
2. Mulți dintre noi nu sunt pregătiți pentru această nouă stare a politicii românești. Oameni politici și jurnaliști jubilează în văzul tuturor la întâlnirea cu tragicul, doar pentru că ceea ce este tragic s-a întâmplat unui dușman politic.
3. Nu luăm în răspar deciziile instanțelor. Ele sunt definitive și trebuie respectate. Să nu uităm, totuși, că în procesul acesta Parchetul a recunoscut că nu are nicio probă directă a vinovăției lui Adrian Năstase. Nu era prea greu ca după aproape o mie de audieri, să se găsească și câțiva martori care să-l incrimineze. În lipsa unor probe directe, sentința cu executare are o doză de severitate.
4. Presiunea mediatică a fost copleșitoare, până la limita dezgustului. E posibil ca și ea să fi contribuit la gestul limită al lui Adrian Năstase.
5. Mie nu mi se pare că tentativa de sinucidere a fost gestul unui labil psihic ci, dimpotrivă, un gest de demnitate. Pentru Adrian Năstase, intrarea în închisoare ar fi însemnat un șir întreg de umilințe, și el n-ar fi putut să trăiască în acest fel.
6. Pentru clasa politica efectele sunt variate. Pe de o parte, oamenii politici vor fi mai precauți, vor înțelege că nu sunt veșnici, ca pot da oricând socoteală și că nu trebuie să cadă în păcatul trufiei. Pe de altă parte, lupta politică, cel puțin pe termen scurt, va fi pe viața și pe moarte”, scrie Varujan Vosganian pe blog.
