De-a baba oarba (III) de Al. Vlahuță

Jos, pe-o rogojină, lângă vatra rece, cu hainele leoarcă pe dânşii, rupţi de oboseală, lihniţi de foame şi stârciţi de frig, se culcară să doarmă. Se zgârciră unul lângă altul, sub un ţol prăfuit, şi-şi suflau în pumni ca să-şi dezgheţe degetele. De-afară se auzeau plescăind picături mai mari şi mai dese.
Vîntul hâţâna uşa şi ferestrele, şi-n bezna odăii se auzea regulat suind şi scoborând, sforăitul babei, care dormea dusă pe-un pătucel îngust de scânduri. Copiii, multă vreme, rămaseră deştepţi. În capul lor ţâuiau cântecele flaşnetei, c