Într-o uliţă întunecoasă, la uşa unei cafenele, Giustino învârteşte la flaşnetă Valurile Dunării, schimbându-şi mâinile-i trudite şi ducându-şi-le pe rând la gură, ca să le dezmorţească. Rosalba se zgribuleşte pe la fereştri, uitându-se-nlăuntru. Prin geamurile asudate abia străbate o lumină bolnavă şi fumurie ce se îneacă în pâcla de-afară. În apropiere, un câine nervos îşi întinde gâtul înainte şi însoţeşte c-un urlet prelung şi sfîşietor ţurluitul flaşnetei.
Giustino schimbă cântecul şi Rosalba, tremurând, deschide uşa şi intră. O d
Stiripesurse.ro
