De-a baba oarba (I) de Al. Vlahuță
Sunt mici amândoi. Giustino e de zece ani şi Rosalba de şapte. Sunt săraci, orfani şi străini.
Ş-atunci Giustino era de şapte ani: el ştia să joace, să-şi frângă mijlocul şi să treacă frumos prin cerc, iar Rosalba nu ştia decât să râdă şi să bată din palme tactul flaşnetei… Dar tata bea prea mult vin, ş-atunci era urât şi rău — da, era foarte rău tata atuncea. Şi sara, cînd n-avea niciun gologan, ei nu trebuiau să plângă, dac… citeste mai mult Vezi sursa