În muzică se spune că există trei categorii de interpreți – creatorul, care își exprimă propriile-i trăiri în note, ritmuri, timbre sonore, versuri, etc., interpretul propriu-zis, care răstălmăcește creația, transformându-o, dăruindu-i propria-i personalitate și strecurând-o prin propriile-i posibilități tehnice (și care este uneori însuși creatorul), și ascultătorul, care își traduce totul într-un dialect numai a lui, cu un vocabular mai bogat sau mai modest, în funcție de câte astfel de traduceri a mai înfăptuit. Acesta din urmă este cel mai capricio
