„…Mihaela m-a luat de mână pe timp de pace. Recunosc. Ea a făcut primii 50 de pași. Sunt un baiat din Resița, mutat cu două plase și un Răzvan la București. Fac emisiuni dimineața, am o viață strictă, mă culc, mănânc și mă scol la ore fixe. Nu pot lipsi de la muncă și stau într-o garsonieră. N-aș fi avut vreodată curajul să ridic capul în fața celei căreia i se spunea “diva”.

L-am ridicat pentru că mi l-a ridicat ea, cu degetul arătător împingând ușor în bărbia mea”, scrie pe blogul său Dani Oțil.

„Am văzut o femeie frumoasă, cu gesturi identice cu ale mele, cu o fizionomie asemănătoare cu a mea, cu un creier imens și cu un suflet și mai mare. Sufletul era de fapt un burete. Absorbea toată atenția pe care i-o dădeam și mă învăța ce să îi dau.

Eu nu am furat femeia nimănui. Nu am dormit pe preș și nu am trimis flori cu bilețel. Nu am hăituit, nu am căutat pe net CV-ul Mihaelei ca să știu “cum să o seduc”. Nu a fost un joc. Nu e un joc. Nu ținem scor. N-am interese. Sunt un om corect și în primul rând bărbat. O femeie care te iubește și te privește așa nu are la o altă adresă o altă relație bazată pe iubire și strâns în brațe”.