Verile în Constanța erau oribile. Orașul se umplea cu turiști, tomberoanele vomitau zeamă de gunoaie, pepeni acriți și muscoi verzi. Autozubele pline lipeau de mine piei transpirate, unoeri stând cam două stații cu capul prins între un subraț pămâtufos și spatele sărat de sudoare al unui tricou obosit. Magazinele, în general goale, se goleau parcă de tot, până și fructele, ceapa, votca poloneză, cutiile cu dero și tix, conservele cu mazăre, parcă toate dispăreau.