Am avut și eu bunici. Și mi-i amintesc calzi, buni, înțelepți, cu mare respect pentru tinerii care munceau, cu grijă și atenție ca să nu deranjeze sau să supere prin prezență. Aveau o teamă permanentă că sunt depășiți, uitați, inoportuni, neinformați și umblau mereu să înțeleagă vremurile actuale, să se adapteze și să fie prezenți într-o manieră neinvazivă. Erau iubitori și îi iubeam. Nu pentru că erau bunicii mei, ci pentru că omul din mine a recunoscut omul din ei. Țin și acum minte cum un vecin mai tânăr i-a stricat bunicului pompa de apă, i-a adus-… citeste mai mult