Ultima lună m-a făcut să-mi dau seama că suntem niște supraoameni. Da, părinții sunt niște supraoameni. Am citit în tinerețe Supraomul lui Nietzsche, dar, de fapt, adevăratele ființe cu superputeri există printre noi și sunt chiar părinții.
Am crezut că nu vom reuși. Au fost momente când cădeam din picioare. Aproape leșinați, ne târam spre pat. Și nu ne doream decât liniște. Somn. 2 minute măcar.
Dar începea iar să plângă. Și iar. Fii-miu a avut colici aproape din prima clipă. Așa că a ținut-o într-o lungă serie de crampe. Și ni se rupeau sufletel