Am tot primit zilele astea mai multe telefoane, de la indivizi care-mi propuneau mototrina ieftină. Era o propunere tentantă chiar şi în zilele astea în care preţul a coborât spre 5 lei. Dar în general evit să intru în combinaţii cu aer dubios. Ori o astfel de propunere, venita la telefon, din partea unui necunoscut pute de la mare depărtae. Astăzi am intrat în posesia unei plângeri către Poliţia din Călăraşi. Am înţeles ce a fost şi cu toate telefoanele respective.Şi consider că este de datoria mea să o fac publică.

Din motive lesne de înţeles nu am să dau numele păgubitului. Importantă este înşelătoria în sine, important este să ştiţi să vă feriţi. Iată cu decurge păcleala:

„În data de 8 Noiembrie 2015 la ora 13:33 am primit un apel telefonic de la un anume Marian, cu nr de telefon 0799 376 786 care mi-a spus că are numărul meu de telefon de la o cunoștință cu care am vorbit acum câteva săptămâni de niște motorină și că acum are motorină, în jur de 300 de litri cu prețul de 3 lei/litrul și dacă vreau să merg să o iau de la Ivănești. „Marian” este un tip care se descurcă foarte bine în vorbirea limbii Române, este foarte politicos și pare a fi un om în regulă. Întâmplarea a făcut ca eu chiar să fi avut o discuție cu o anume persoană despre motorină în perioada respectivă și m-am gândit că respectiva persoană a găsit pe cineva și a dat mai departe nr meu de telefon, iar acum sunt contactat de cunoștința sa. În felul acesta credibilitatea situației s-a întârit semnificativ.

I-am pus câteva întrebări legate de calitatea motorinei, mi-a confirmat că este de cea mai bună calitate, că o are de la OMV, mai apoi m-am uitat pe Google Maps să văd unde e Ivănești. Erau 133 de KM de la adresa mea din București așa că am sunat și i-am spus lui „Marian” că e puțin cam departe și nu prea se rentează drumul(266 km dus-întors), moment în care acesta mi-a propus să facem jumate-jumate drumul, mai exact că îmi dă el 10 litri de motorină în plus, că nu-i o problemă. I-am spus că nu pot să iau decât 100 de litri inițial, că trebuie să văd cum este. A fost puțin dezamăgit dar a acceptat în cele din urmă pentru că voia să „mă câștige ca și client”.

A mai trecut aproximativ o oră și m-am pus la drum către Ivănești, împreună cu prietena mea F Elena Corina. „Marian” m-a rugat să-l sun când plec și am și făcut-o, ca un client serios ce sunt. În vreo 20 de minute m-a sunat să mă întrebe unde sunt, mi s-a părut puțin dubios dar i-am răspuns că sunt pe autostradă, că mă îndrept spre el. Au mai trecut alte 20-25 de minute și individul mă sună din nou, îl întreb de ce mă sună într-una și îmi spune că vrea să se asigure că vin, că acum îmbuteliază motorina, că nu mă urmărește nimeni, etc. Îi asigur încă odată că totul e bine și îmi spune să îl sun când ies de pe autostradă.

L-am sunat la ieșirea de pe autostradă, așa cum mi-a cerut, adică la 10 minute de la ultima întrevedere telefonică și mi-a spus să rămân cu el în telefon să mă ghideze. M-a întrebat dacă mai sunt cu cineva, i-am spus că mai sunt cu prietena. Am intrat în localitatea Drajna, am trecut calea ferată și la 200 de metri mi-a spus să fac la stânga. am mers drept înainte, apoi parcă mi-a spus să fac dreapta, cumva am ajuns pe un drum de pământ, foarte rău pe care am continuat să merg aproximativ un km, după ghidajele lui Marian. L-am întrebat dacă e Ivănești aici, mi-a spus că e comuna Ivănești dar e altă localitate. De fapt era Dragalina, nu-mi dau seama cum nu am văzut indicatorul de intrare în localitate.

Îl văd pe Marian la un moment dat în dreapta mea la aproximativ 200 de metri. Aici era cumva o răscruce de drumuri în formă de T, pe partea stângă aveam case și pe dreapta câmp cu plante sălbatice înalte peste 1.5 metri. Datorită plantelor care nu permit vizibilitatea, nu am văzut din timp că încă 3 persoane de etnie romă stăteau pe drumul cu care mă intersectam eu. Odată ajuns acolo totul a părut să se întâmple extraordinar de repede. În mai puțin de un minut.

De cum am oprit și am deschis ușa de la șofer, ei au deschis portbagajul(moment în care bănuiesc că mi-au sustras stația radio de emisie/recepție de tip Cobra CB, dispariție care am sesizat-o abia când am ajuns la București). Unul dintre ei a deschis una din ușile din spate ale autovehiculului pe care îl conduceam și mi-a pus pe bancheta din spate toate lucrurile pe care le aveam în portbagaj ca să facă loc bidoanelor de 10 litri care conțineau lichidul de culoare gălbuie, foarte asemănător(identic) cu motorina și care avea și un miros la fel de asemănător. Au urcat foarte rapid toate bidoanele în portbagajul meu, mi-au desfăcut unu în care am băgat degetul să-i văd textura și să miros, după care am scos portofelul cu bani și i-am întins 300 de lei. L-am sesizat cu coada ochiului pe unul dintre ei care s-a ridicat pe vârfuri astfel încât să vadă câți bani mai am în portofel, moment în care am auzit pe unul spunând ceva de genul „Lasă-l mă să meargă”. Mi-au spus să nu opresc deloc în sat, că are șeful lor camere video și să nu bănuiască despre tranzacția noastră.

În momentele acelea am simțit că e ceva în neregulă, legat de legitimitatea mărfii pe care mi-au vândut-o, cât și cu ei. Dar erau foarte bine organizați, m-au amețit și m-au intimidat și mi-a fost teamă să mai pun alte întrebări sau să mă sucesc în privința tranzacției așa că am făcut tot posibilul să mă urc în mașină și să plec cât mai repede. Cred că norocul meu a fost că am avut mănușile de box la vedere în portbagaj, pe care le-au văzut și cred că s-au gândit de două ori dacă să facă ceva sau nu. Am salutat și m-am urcat în mașină, unul din ei a venit și mi-a deschis ușa de la șofer fără niciun motiv, parcă doar să verifice bunurile pe care le aveam la vedere. Am închis-o forțat, am blocat ușile, am întors și am plecat, moment în care am observat prezența altor câteva persoane de etnie romă în perimetru de 30 de metri, persoane de sex masculin. Cred că erau 6-7 indivizi acolo în total.

Corina mi-a confirmat în mașină faptul că am fost înșelat. Știam și eu, dar instinctul mi-a spus să înghit pastila și să plec, eram evident depășit de situație. Am ajuns în capătul străzii și l-am apelat pe Marian, mi-a răspuns prompt și mi-a spus să merg liniștit că mi-a dat marfă bună, și că o să văd eu, că o să rămân client fidel. Am continuat să merg, timp în care am rugat-o pe Corina să caute Google o imagine cu culoarea motorinei, pentru că mi se părea că e cam tulbure. Inițial nu m-am gândit că este apă cu suc și miros de gaz petrolier, am crezut doar că e motorină proastă. Dar la termenii respectivi de căutare Google a deschis fix o pagină a unui ziar în care era povestit un caz de la Dragalina, similar cu ce pățisem eu.

L-am sunat pe Marian și i-am spus că nu mi-a vândut motorină și că merg la poliție dacă nu vine să-mi aducă banii. Mi-a zis cu indolență să o las așa 2-3 zile și vedem noi apoi. Că nu mai poate vorbi că are client acum, și mi-a închis, după care n-a mai răspuns deloc la telefon. Am oprit în prima parcare pe autostradă și am mai verificat odată marfa, de parcă nu era clar că am fost înșelat.

Menționez că am aruncat toate bidoanele fiindcă nu eram hotărât să fac plângere la poliție. Din păcate nu m-am gândit nici măcar să le pozez înainte de a le arunca.

Solicit tragerea la răspundere a acuzaților pentru faptele de înșelăciune și furt calificat. De asemenea solicit și obligarea făptuitorilor la plata despăgubirilor civile constând în daune materiale de 300 RON, reprezentând așa-zisa motorină, 100 de lei combustibilul pe care l-am consumat de la București până la Dragalina și înapoi, cât și 500 RON prețul de nouă a stației Cobra CB care mi-a fost sustrasă din portbagaj. Total 900 de lei.”

Concluziile acestei plângeri sunt clare oameni buni. Nimic nu este ieftin pe lumea asta. Iar tot ce pare ieftin se plăteşte scump.
Sursa: stelianmuscalu.ro