Editorul român folosește un dublu standard – unul cu autorii străini pe care ii traduce (cam 90% din productia editorială romanească) – si altul pentru autorii autohtoni. Cei străini sunt plătiți prompt, cf contract/copyright. Cei români de regulă sunt uitați. Trebuie să tragi mult de ei ca să-și onoreze obligațiile. Mai trebuie să-i telefonezi de nu stiu cîte ori, să faci plecăciuni, să-l tragi de minecă. Cum editorul trăiește mai ales din traduceri, se uita disprețuitor la autorii de limba română. Ei sunt o cantitate neglijabila si le incurca afacerea.
Stiripesurse.ro
