Locuia fix în epicentrul fericirii. Soarele strâjuia viaţa şi cerul era pansamentul pe care dimineaţa îl oferea societaţii. Păsări cu aripi rulante vegheau deasupra râurilor de iarbă ce se întindeau de-a lungul bulevardelor, adevărate incubatoare sintetice, unde deschideau ochii semafoare doar cu o singură culoare, culoarea prioritaţii. Alintaroma utopiei îi făcea pe oameni să leviteze peste nihilism exact ca Aladin pe un covor cu tot cu parchet. Dacă o bancnotă se afla abandonată pe trotuarul agiat, rămânea acolo, fiindcă nimeni nu putea sa piardă o bancnotă în acel… citeste mai mult