Cum îți susții copilul în procesul de scădere în greutate?

Uneori, chiar și copiii trebuie să slăbească

Pe psihia.ro este un articol legat de susținerea celor care încep un proces de slăbire – e vorba de pierdere voită în greutate, cu rol adaptativ, benefic pentru sănătate – care cuprinde câteva sfaturi foarte potrivite și pentru părinți. Am extras din articol bucățile care reprezintă îndemnuri numai bune ca material de reflecție nu doar pentru părinți, ci pentru toți cei care fac parte din meniul unui copil – bunici, educatori, antrenori etc.

Evită critica greutății copilului

Critica legată de greutate, chiar și exprimată cu intenția de „a motiva”, are efecte profund negative asupra stimei de sine și a imaginii corporale a copilului. Mesajele internalizate în copilărie devin voci critice care pot persista toată viața. Comentariile despre aspect pot declanșa comportamente dezadaptative precum restricțiile alimentare severe, mâncatul emoțional sau evitarea interacțiunilor sociale. În locul criticii, este recomandat un discurs centrat pe sănătate, energie și funcționalitate. Un copil are nevoie de siguranță emoțională pentru a face schimbări durabile. A promova o relație pozitivă cu propriul corp este mai valoros decât a impune conformarea la un standard estetic.

Implică-l în pregătirea meselor sănătoase

Implicarea copilului în procesul de gătit dezvoltă autonomie, responsabilitate și o relație mai sănătoasă cu mâncarea. Din perspectiva intervențiilor sistemice în familie, activitățile comune consolidează legătura afectivă și reduc conflictele pe teme alimentare. Atunci când copilul participă activ – alege rețete, spală legume, porționează alimente – apare un sentiment de implicare care sporește acceptarea unor schimbări nutriționale. În plus, educația nutrițională practică este mai eficientă decât orice discurs moralizator. Părintele nu mai este perceput ca autoritate restrictivă, ci ca partener de explorare. Acest cadru susține dezvoltarea unor alegeri sănătoase bazate pe conștientizare și plăcere, nu pe constrângere. Desigur, cu cât mai distractiv faci procesul, cu atât mai atractiv!

Evită etichetările negative

Etichetele precum „ești pofticios”, „nu ai voință”, „nu o să reușești” creează identități disfuncționale care pot fi internalizate și menținute în timp. Identitatea se construiește în relație cu modul în care copilul este reflectat de către adulții semnificativi. Etichetele negative slăbesc încrederea în sine, afectează motivația și pot conduce la comportamente de autosabotaj. În locul acestora, este preferabilă o descriere a comportamentului în termeni neutri și sprijin pentru schimbare: „ai ales ceva dulce acum, dar știu că poți face alegeri diferite când te simți pregătit”. Astfel, se încurajează autoreflecția și autonomia fără umilință.

Evită comparațiile cu alți copii

Comparațiile – fie cu frați, colegi sau alte cunoștințe – pot fi extrem de dăunătoare pentru stima de sine a copilului. Acestea accentuează sentimentul de inadecvare și pot induce rușine, care este unul dintre cei mai puternici inhibitori ai schimbării pozitive. Experiența fiecărui individ e unică și are nevoia profundă de a fi acceptat fără condiții. A spune „uite X cum a slăbit, tu de ce nu poți?” nu motivează, ci blochează. Mult mai eficient este să observi și să validezi eforturile personale, chiar dacă rezultatele sunt modeste. Încurajarea individualizată susține dezvoltarea unei relații sănătoase cu sinele.

Oferă alternative de mișcare prin joc și activități atractive

Pentru copii, mișcarea ar trebui să fie o sursă de bucurie, nu o corvoadă impusă de părinți. Activitatea fizică devine sustenabilă atunci când este asociată cu distracția și conectarea, nu cu presiunea de a arde calorii. Din perspectiva intervențiilor psihologice cu copii, jocul este cel mai natural canal de reglare emoțională și de integrare a obiceiurilor sănătoase. Activitățile recreative precum dansul, bicicleta, rolele sau jocurile în parc stimulează sistemul dopaminergic și cresc aderența la comportamentul activ. În plus, timpul petrecut în mișcare împreună întărește legătura părinte-copil și contribuie la o imagine corporală pozitivă.

Fii un exemplu personal

Copiii învață predominant prin modelare – imitând comportamentele părinților, nu prin sfaturi sau reguli. Comportamentul adultului este principalul predictor al comportamentului copilului. Dacă un părinte promovează verbal alimentația echilibrată, dar consumă excesiv alimente nesănătoase, copilul va integra ceea ce vede, nu ceea ce i se spune. A deveni un exemplu autentic presupune alinierea dintre valori, acțiuni și discurs. În loc să impui, poți inspira. O rutină constantă de mișcare, alegeri alimentare conștiente și o atitudine echilibrată față de propriul corp devin repere de normalitate în mintea copilului.

—

Citește întregul articol, plin de sfaturi care se referă și la adulți aici și te poți abona și la un newsletter dedicat sprijinului psihologic pentru procesul de control al greutății în pagina respectivă.

Dacă găsești aceste sfaturi potrivite și pentru alții, dă-l mai departe!