Cand am inceput sa calatoresc intens, acum mai bine de 10 ani, eram exact ca o “gaina fara cap”. Mergeam la nimereala. La ce-oi gasi la fata locului. Trebuia sa fie in aeroport un centru de informare turistica de unde sa capat si eu o harta, pe care, o domnita, intr-o engleza aproximativa, sa-mi mazgaleasca cu pixul cateva guguloaie peste obiectivele orasului. Nici internetul nu era ca astazi. Te chinuiai sa gasesti si locuri “altfel”, cum ar fi un restaurant in care servesc pranzul localnicii, ferit de ochii turistului hamesit. Si la finalul excursiei, constatam ca am

