L-am întâlnit pe Alexandru Tomescu o singură dată, în bus-ul care ne conducea de la aeroport la avion. Aveam același zbor, parcă spre Cluj. L-am privit cumva pe ascuns. Cu toată aura creată de recunoașterea mondială și de atingerea unui Straidvarius valoros, aveam lângă mine un om normal, pe care chiar l-ai fi “pierdut” printre ceilalți călători. Un om care nu vrea să atragă atenția. Un om care îți inspiră bunătate și modestie. Ceea ce te face să îl admiri și mai mult.
Același Tomescu a cântat pe Stradivarius într-o stație de metrou, fără să fie recunoscu
