Am zis sa intru si eu in rindul lumii daneze si sa ma inscriu ca voluntar sa vad cum e. Am ales festivalul HC Andersen pentru ca oricum voiam sa merg si, in plus, aplicasem si eu cu un proiect la ei (fara succes). Prima intilnire cu voluntarii, “sedinta” de dinainte m-a impresionat. In jur de 130 de oameni foarte diferiti: studenti, pensionari (acestia din urma predominanti), straini, danezi, mame cu copii in brate, mame cu copii acasa (eu si mama unui coleg de clasa cu Tudor, dintre cunoscute), doamne arajate, doamne mai sportive. M-a frapat sa vad amestecul asta social, pentru ca
