“Mergem în parc?
Da, mergem.
Ce super!
Putem să o luăm şi pe Mao cu noi? (Mao fiind pisica…)
Nu avem cum, puiu’. Mao se va speria acolo şi în plus de asta s-ar putea să fugă. Pisicuţa stă acasă şi maximum iese în curte. Nu am vrea să se sperie acolo, nu? Şi, în plus, tu vei vrea să te joci, nu să stai cu Mao…
Dar aş vrea să o luăm totuşi. Îi punem lesă.
Păi Mao nici nu are lesă…
Bine… nu o luăm…”
Credeam că discuţia noastră s-a încheiat acolo. Chiar credeam că a înţeles d