Jocurile copilăriei iarna aveau ceva fascinant – tin minte si azi destul de exact. Cind cădea prima ninsoare era sărbătoare mare în puștime. Se intimpla cam de Sf Nicolae.Trebuia sa lustruim ghetele eu și fratele mue, Iță, să le punem seara in hol. Dormeam noaptea aceea iepurește ca să ne trezim de vreme, să cercetam ce ne-a adus în dar. Pe ferestre se vedea căzînd zăpada. Era ceva de văzut, neapărat. Dle, anotimpurile veneau la timp ca dupa un ceas sovietic, Pobeda, pe care il avea tata la mînă. Mai exact după el cel german, un Anker, pe care-l avea bunicul Filip,