În Psalmul 127 este o metaforă șocant de frumoasă, pe care am înțeles-o numai atunci cînd am început să trag cu arcul: copiii sînt ca săgețile în mîna unui războinic. Ferice de cel care își umple tolba ….
Mai sînt cîteva zile și ne zboară a doua săgeată din tolbă …. Cîte zîmbete printre lacrimi, cîte nostalgii (dureri ale reîntoarcerii), cîte dulci amintiri și tardiv regret!
Sînt cîteva lucruri pe care le-am înțeles după ce am întins arcul să trag. Iată-le:
Foto Natalia Achim
Dacă nu tragi coarda încărcată destul de tare înspre tine, ast