Scriu aceste randuri in aer liber, pe terasa linistita a unei cafenele. La celelalte mese sunt cativa zgribuliti, care infrunta ziua de octombrie – cand innorata, cand luminata de un soare plapand de toamna – infasurati in pufoaice, fulare mari, ba chiar o esarfa gigantica, cat o patura. Cine stie, poate chiar e o patura… In jur pluteste un aer vag de mohoreala si nu ma pot abtine sa nu ma gandesc ca are de-a face cu anotimpul.