Ciripel este un vrăbioi rotofei, zgribulit și lacom. Cât e ziulica de mare, stolul de vrăbii, în care trăiește Ciripel se împrăștie pe drum, prin ogrăzi după hrană. Cum una dintre vrăbii, află ceva de mâncare, odată strigă: Cip, cip. Veniți frați și surioare, c-am găsit de mâncare! Vrăbiile vin, care de unde sunt și ciugulesc cu plăcere.
Iarna e tare grea. De câteva zile s-a stârnit o viforniță cumplită. Bietele vrăbiuțe nici grai nu mai au să ciripească, țopăie pe zăpada întărită, se strâng una într-alta, se înfoiază în pene să se mai dezmorțeas
