Am părăsit amândoi șantierul în grabă, uitându-ne în spate, dacă nu cumva colonelului îi dă prin minte să trimită pe cineva după noi. Când am ajuns în fața intrării în facultate m-am oprit și, uitându-mă la Dinu, am izbucnit în râs. El, serios ca întotdeauna, a zis: “De ce râzi, coane? Asta cu …
Stiripesurse.ro
