-Tati, tati, eu cred că sunt nemuritor, spune copilul frumos cu ochi migdalați, încântat de descoperire.-Cum ai ajuns la concluzia asta?-Păi am căzut de pe bolta de vie și n-am murit, mi-am rupt mânuța și n-am murit, m-am înecat cu o coajă de măr și cu bomboane și nu am murit! Ce zici de asta? Nu-i așa că sunt nemuritor?Sunt timpuri când nenorocirile se succed cu o viteză amețițoare lovindu-ne din plin și nu murim. Este acolo o mână puternică pe care o simțim cum ne ferește, cum ne apără, cum ne ridică pentru ca rana să nu fie fatală…În astfel de momente, cop
