E martie și ninge ca în poveștile nordicilor. În timp ce conduce pe drumul alunecos, bărbatul cu ochi de tăciune și cu inima de aur se întoarce preț de-o clipă în copilărie. Încă îl mai dor evaluările negative ale celor din jur. Parcă aude și astăzi glasurile copiilor și adulților: „Nu ești bun de nimic! Nu vei reuși în viață. Ce naiba se va alege de tine?” Apoi revede scena în care a decis că va fi voluntar. Avea lacrimi în ochi când a pus farfuria plină cu apă proaspătă pe pervaz, apoi hrana pentru păsări. Au venit pe rând, scuturând a mulțumi… citeste mai mult