Când ne maturizăm, de fapt nu ne deschidem orizontul, ci îl închidem necontenit, ne limităm vederile cu fiecare lucru pe care ajungem să fim convinși că îl stăpânim, ne concentrăm atenția și nu mai putem accepta în raza noastră de percepție decât lucruri punctuale. Paradoxal, dorința de cunoaștere strânge lumea în jurul nostru în timp ce ne dezvoltă mintea. Mi-amintesc încă bine sentimentul de măreție din copilărie, văd încă, deși încețoșat, imaginile fără margini de atunci, fără jaloane fixe, timpul și spațiul într-o fluiditate fermecătoare. Văd ac