Dragă Cristi ăla care am fost în urmă cu vreo 25 de ani,
Îți scriu acum, la 40 de ani, căci mă gândesc la tine cu imensă nostalgie. Dar și cu nițică hlizeală, mai ales când îmi aduc aminte de câte ori ai dat-o de gard, desi nu era cazul chiar de fiecare dată, dacă înțelegi ce vreau să zic. Și mă mai gândesc la tine și cu niște oftaturi. Pentru că of de câte ori ai ratat niște ocazii teribile doar pentru că ai ales să nu te uiți cu atenție în jurul tău și să ridici, uneori, nasul prea sus pentru a vedea ce se află chiar sub ochii tăi…
Dacă mi-ar sta î
