După multe zile și nopți, un firicel subțire de apă se strecură printre rădăcinile stejarului stufos și căzu drept pe spatele greierașului adormit.
-Hapciu! strănută el și se trezi de-a binelea. Când văzu picăturile zglobii, care străluceau ca mărgăritarele în întuneric, se scutură de praful care-i acoperise aripile și încercă să se privească în ele ca într-o oglindă.
Dar se opri deodată mirat. Urechiușele lui fine auzeau un zgomot ciudat: i se părea că se petrece ceva dar nu știa bine ce, undeva, sub el, dar nu știa bine unde. Și cum asculta așa, simți
Stiripesurse.ro
