Eu sunt egoist din fire. Am crescut singur la părinți și nu mi-a plăcut niciodată să împart. Hainele mele, farfuria mea cu mâncare, paharul meu, telefonul meu, lucrurile mele.
Dar am devenit tată, nu? Și soț, pe deasupra! Păi, ce credeți că mai e ceva doar al meu? Nimic. Ce e al tău e al nostru! Scurt, pe doi. Că așa e în viață, tăticul trebuie să împartă totul cu fetele lui.
Asta a fost una dintre provocările din ultimii ani. A trebuit să învăț să împart, să învăț să am răbdare, să-mi mușc buzele când prima înghițitură din farfurie o ia altcineva sa
