Acum câțiva ani am visat să mă mut la Londra, capitala rock-ului mondial, orașul în care e posibil să existe 400 de concerte într-o singură seară, în care e posibil să cânte Steven Wilson la Royal Albert Hall în timp ce pe Wembley e John Mayer și să fie sold out în ambele părți, locul în care orice nimeni care participă la un open mic poate deveni Ben Howard sau Ed Sheeran, buricul târgului, cireașa de pe tort, etc., etc. M-am tot învârtit în jurul ideii vreo jumătate de an și mi-am dat seama că ar fi contra-productiv, la cât de mare e orașul și la cât de greu