Cu casca de bicicletă am dezvoltat întotdeauna o relație de tip love / hate. Când mi-au cumpărat părinții prima bicicletă pe la 12 ani, marea descoperire a fost nu pedalatul în sine, cât libertatea pe care o simțeam când vântul îmi șuiera prin păr. Iubeam cu tot sufletul sunetul care îmi vâjâia prin urechi. M-am îndrăgostit atunci de acel șuierat, pe care îl asociez și acum cu copilăria și lipsa de griji. E drept, sunetul se aude și când porți cască, dar altfel, complet altfel.
Apoi am avut copii. Băieții, ca toți băieții, au vrut, de mici, biciclete. Iar eu
Stiripesurse.ro
