Cuibul amintirilor mele din copilărie, locul în care am gângurit în pătuțul din lemn și în care m-am îndrăgostit de lumea poveștilor îmbătrânește. Primele fire de argint din părul meu echivalează cu ferestrele mâncate de carii de la mansardă. Urc în pod să revăd imagini cu mine și cu sora mea jucându-ne „de-a v-ați ascunselea”, să retrăiesc clipe naive, unice, pline de mister și de poezie, iar din acoperiș cad bucăți mari de lemn. Se mănâncă și țigla, iar praful portocaliu colorează casele de păianjen.-Casă bântuită, șoptește nepotul meu…Știi, … citeste mai mult