1998, iarnă spre primăvară – ajunsesem în sfîrşit în Bucureşti şi-mi mai revenise suflul. Trecusem o săptămînă prin căminul arhitecţilor din Tei, la Alin Mizil, apoi cîteva săptămîni în garsoniera lui Florian în acelaşi cartier, şi alte cinşpe zile de frig pe un pat pliant în casa Miţei Biciclista din Amzei, cu Gabi Chimistul. Abia …
