Am obosit.
Tot omul obosește, desigur. Chiar și când sunt obosită afirm asta cu un aer energic. Defect de fire.
Cum ar fi un hamac aici între mesteceni??! Nu-mi răspundeți… să ne imaginăm doar, nu va fi niciodată timp, vom vrea mereu să mergem mai departe.
Și e bine că e așa. Dacă ne-am rezuma visele la odihnă…
Acesta este un fragment, citeşte întreg articolul Cărare spre nicăieri.
Stiripesurse.ro
