„Nu vreau să-mi fac tema la română. Avem din nou Căprioara. Și nu înțeleg de ce trebuie un copil să-și vadă mama murind.”

Asta mi-a spus într-o bună zi fiul meu, care la acel moment avea 12 ani. Era, cred, a treia oară când „Căprioara” de Emil Gârleanu se afla în programă, în alt nivel de studiu. Mi-am amintit că, micuț fiind, îi plăcea foarte mult povestea lui Bambi și îmi cerea adesea să i-o citesc înainte de culcare. O poveste în care un alt pui de căprioară își pierde mama, dar care avea suportul prietenilor și ce mai important, al tatălui, … citeste mai mult