Intr-un experiment titanian facut prin 1988, matusa mea a lansat o bomba: a spus unei vecine rea de gura ca baiatul ei s-a inscris la fotbal si va juca atacant la Gloria Buzau. Apoi a rugat-o sa nu spuna absolut nimanui, ca intreaga lui cariera depinde de asta, deoarece mutarea inca nu a fost parafata. Baiatul despre care vorbim era prietenul meu, coleg de joaca, un pusti cu vreo zece kilograme in plus care face stop cu mingea in special pe burta, arateori pe piept. Pustiul era complet paralel cu fotbalul, iar noi il foloseam uneori drept obstacol in poarta atunci cand nu ieseau destui copi