Cu multi, multi ani in urma, pe vremea cand lucram la un minister, a trebuit sa duc intr-o zi ca orice alta zi niste documente la un departament cu care noi nu lucram in mod obisnuit. Am suit multe etaje (chiar si atunci, nu foloseam aproape niciodata liftul), am gasit biroul, am batut politicos la usa si am intrat. Si in acel moment, mi-am pierdut pur si simplu suflarea: pe peretele de langa usa, atarna un calendar. Cred ca nu am spus nici macar buna ziua, am intrebat numai pierduta: „Vai, ce peisaj frumos, unde este?” Un munte, un lac si o bisericuta mica si alba, cu turlele ca niste cepe ro… citeste mai mult