Am fost zilele trecute la cinema, pentru a vedea „Anul nou care n-a fost”. Și pot spune ca pe lângă ” A fost sau n-a fost”, filmul ăsta a devenit preferatul meu din cinemaografia româneasca, in ultimii 20 de ani. Deși mă așteptăm să văd încă o „capodoperetă” românească încrâncenată și tristă a finalului dictaturii ceaușiste filmul m-a impresionat. Nu mă înțelegeți greșit. E un fim trist, pe care ar trebui să îl vadă toti pupatorii in fund și ridicatorii de osanale ai lui ceașcă. Și sunt mulți…
The post Când sala de cinem

